Cabinet autorizat de Colegiul Psihologilor din Romania

Cabinet autorizat de Colegiul Psihologilor din Romania

joi, 3 septembrie 2015

Detox Fresh pentru corp, minte si suflet

   


Poate multi va intrebati cum asta? O detoxifiere a corpului inteleg, dar detoxifierea mintii, a sufletului? Este exact asa... si ca sa va conving ca una fara alta nu se poate, o sa va rog sa va maginati fiinta umana sub forma unui car tras de cai(o trasura):
* Trasura – reprezinta corpul fizic. 
* Caii care trag trasura – reprezinta mintea.
* iar Vizitiul (cel care conduce trasura) reprezinta sufletul.
Astfel ca, orice dezechilibru ar aparea la vizitiu(suflet), va avea repercusiuni atat asupa cailor cat si a trasurii (coarpul fizic). Dar si dezechilibrele aparute la cai sau la trasura pot avea reprercusiuni asupra vizitiului. Asadar nivele: fizic, mental si spiritual, nu numai ca sunt interconectate, ele sunt si interdependente – adica orice dezechilibru la unul din ele, va produce invevitabil dezechilibre si la celelalte nivele.
Iata de ce, echipa Kaula Spa intelege sa abordeze holistic detoxifierea.
In continuare, o sa va vorbesc despre conflicte si resurse, o tema pe care o abordez de regula in cadrul taberelor de la Colibita. Poate o sa fiti iarasi intrigati la vederea unei astfel de asocieri conflicte = resurse, deoarece multi dintre noi am invatat inca de mici ca e bine sa ne ferim de conflicte.
Inainte de a va arata cum pot fi  conflictele noastre, resurse de dezvoltare si  cum ne pot potenta cresterea, mai intai am sa va explic cateva concepte necesare intelegerii perspective asupra conflictului. In formarea pe care eu am dobandit-o sub directa indrumare a Gabrielei Hum, cea de psihoterapie pozitiva – scoala germana de la Wiesbaden, al carei fondator este profesorul Nossarat Peseskhian – am invatat ca intre client si noi – psihoterapeutii nu sta doar boala, doar simptomul, problema sau diagnosticul, ci stau si o serie de resurse pe care clientul le aduce cu el si care le mobilizeaza in situatia prin care trece.
Aici vorbim despre asanumitele capacitati primare pe care fiecare dintre noi le avem -  timp, rabdare, contact, si pana la resursele pe care le aduce clientul cand se adreseaza unui psihoterapeut, in special curajul de a vorbi cu cineva necunoscut poate pentru prima data in viata lui, despre problemele cu care se confrunta.   
Aceste capacitati le impartim in psihoterapia pozitiva, in doua mari categorii: pe de o parte sunt acele capacitati pe care le dezvoltam in primii ani de viata – in primii trei ani, aici vorbim despre capacitatile primare de tip rabdare, contact, iubire, pe care le dezvoltam din relatiile cu persoanele semnificative prin modelare, iar dupa trei ani, dezvoltam al doilea set de capacitati, capacitatile secundare, care sunt legate mai degraba de normele sociale specifice culturii si societatii in care traim. Aici vorbim despre politete, fidelitate,  punctualitate, chibzuinta, dreptate, sinceritate, etc. Ce este important este ca pe parcursul vieţii, invarea capacitatilor secundare adesea este conditionata de capacitati primare. Adesea invatam ca putem fi iubiti, putem fi acceptati, ca ceilalti ne ofera timp sau rabdare  numai daca .... „daca esti cuminte – adica supus, daca esti politicos, daca ai note mari, daca esti sincer, ordonat,...” Lucrurile acestea rareori se invata verbal, in mod direct, in sensul ca mama ne spune direct „daca esti cuminte, mama te iubeste”, nu, mama arata lucrurile acestea.  
Genul acesta de conflicte, numite in psihoterapia pozitiva conflicte de baza, le invatam indirect, din gesturi, din comportamente, din atitudini care adeseori ne scapa nivelului constient, le facem automat, pentru ca la randul nostru ca parinti , noi am avut niste parinti care ne-au invatat anumite lucruri. Vreau sa va spun ca aceste conflicte de baza nu sunt ceva rau, nu vreau sa le luati ca fiind ceva de nedorit, dimpotriva, daca stam sa ne gandim la noi, la adultii de acum, cred ca fiecare dintre noi are cel putin un conflict de baza care sta la baza a ceea ce am devenit. Si asa ajungem sa intelegem cum anume conflictele noastre si nu oricare ci conflictele noastre interioare, adica cele in care sunt implicate aceste capacitati, ne pot ajuta sa ne descoperim, sa ne dezvoltam si sa ne schimbam. Ele sunt defapt batalii intre doua zone din interiorul nostru. Intre ceea ce in psihologie numim supraeu locul  unde stau credintele, valorile, normele noastre sociale si o alta zona pe care noi psihologii o numim id, unde gasim nevoile noastre, dorintele si impulsurile noastre. Momentul in care traim un conflict interior este momentul in care fie o convingere – adica ceea ce trebuie sa fac, se lupta cu o nevoie – adica ceea ce vreau sa fac, fie cand am doua convingeri in conflict, trebuie sa fac si am doua optiuni de trebuie, dar cele doua nu sunt pe aceeasi linie, fie cand am doua impulsuri sau doua nevoi in conflict, adica cand vreau sa fac doua lucuri opuse.
Tot despre conflicte trebuie sa va spun ca avem unele conflicte care raman la nivel constient, la care avem acces constient si din care tendinta noastra este sa iesim foarte repede. Asta deoarece creierul uman are o caracteristica speciala - ii place sa mentina homeostazia. Adica nimic din ceea ce este inconfortabil sau ambiguu nu este de dorit pentru creierul nostru , asa ca in momentul in care traim o situatie neplacuta sau ambigua, tendinta este sa luam o decizie, sa facem ceva. Aici avem 3 optiuni de obicei:
-          O optiune este sa alegem varianta care este cea mai confortabila. Intre risc si o situatie ambigua, creierul va alege riscul. Riscul inseamna ca stiu ce consecinte are decizia mea, unele sunt pozitive, altele sunt negative, dar le stiu si mi le asum. Intr-o situatie ambigua, unele aspecte ale deciziei mele le cunosc, le pot anticipa, dar nu pe toate, unele nu le cunosc. Ori creierul tinde sa aleaga riscul si mai putin ambiguitatea. Deci cand ma aflu intr-un conflict interior, traiesc emotii negative, iar creierul ma va impinge sa i-au o decizie, sa fac ceva care poate sa presupuna risc, dar cat de putina ambiguitate.
-          O alta alternativa este sa aman si sa spun „nu am destule informatii, mai adun niste informatii si vad pe urma, pentru a putea lua o decizie perfecta. Cred ca cu totii sunteti de acord ca nu exista o decizie perfecta. Dar amanarea este o alternativa.
-          O a treia alternativa este renuntarea. Desi renuntarea si alegerea par a fi 2 lucruri asemanatoare ele defapt sunt foarte diferite. Pentru ca in momentul in care ale imi asum, in momentul in care renunt, din 2 alternative renunt la una si raman cu cealalta. In mintea mea tendinta va fi mereu sa compar ceea ce am ales cu ceeea ce am renuntat si in loc sa-mi traiesc alegerea, voi trai in permanenta cu sentimentul de pierdere al variantei lo care am renuntat.
Conflictele interioare constiente se finalizează cu una dintre cele 3 variante: alegem, amanam sau renuntam. Sunt minunate variantele acestea, adica sunt situatii in viata in care suntem nevoiti sa alegem, sa amanam sau sa alegem. Dificultatile apar in momentul in care viata noastra este condusa de una dintre variantele acestea. In momentul in care una dintre aceste variante devine pattern de functionare, iar o alta situatie dificila apare in momentul in care jonglam flexibil cu cele 3 variante, dar alegem sub impuls, alegem varianta care ne este cea mai la indemana, fara nici o analiza prealabila.
Unul dintre motivele pentru care avem tendinta de a decide foarte repede intr-un conflict interior este faptul ca nu reusim sa ne continem propriile emotii negative.  A ne anestezia emotiile negative este egal cu a ne anestezia emotional total. Pentru ca nu exista alternativa de a nu vrea sa simti tristetea, ingrijorarea, teama, dezgustul si sa simti bucuria, fericirea, placerea. Exista doar varianta in care imi anesteziez toate emotiile, pornind de la cele negative, sau varianta in care ma las sa le traiesc, indiferent cum sunt ele.
Situatia conflictelor constiente ne aduce in fata noastra 2 aspecte:
-          putem sa ne lasam conflictele sa ne traiasca ele pe noi – adica sa reactionam sub impuls, sa luam decizii repede, sa traim la suprafata lucrurilor fiind focusati strict pe rezultate,
-          sau putem alege cealalata varianta, care este mult mai crescatoare, cea de a ne trai noi conflictele , de a fi noi cei care traim conflictele si nu sa le lasam sa ne traiasca ele pe noi. In aceasta a doua varianta ceea ce avem de facut este sa ne continem emotiile, adica sa devenim constienti ca o emotie negativa traita are in spate un conflict interior, si sa decidem sa nu luam nici o decizie. Sa ne straduim sa ne ducem in spate si sa cautam momentul in care au inceput sa se adune lucrurile si sa ne impinga spre un conflict interior, sa intelegem ce resurse si ce capacitati sunt implicate in acest proces.
Iata cateva exemple de conflicte interioare cotidiene: sa-mi duc copilul la cresa sau sa mai stau un an acasa, sa ma duc la facultatea X care nu-mi place dar e fara taxa sau sa ma duc la facultatea Y care imi place dar e cu taxa, sa divortez ca sa-mi fie mine bine sau sa raman in casnicie ca sa le fie bine copiilor, sa ma duc la un job sau altul, sa-mi schimb job-ul sau sa raman. Astfel de situatii ne pun intr-un conflict interior si ne pun in situatia de a avea de ales dintre 2 alternative din care nici una dintre ele nu este variata care sa ne faca sa ne simtim convinsi ca am facut alegerea ideala.
Acum ce inseamna sa ma duc in spate? A nu ne lasa traiti de conflictele noastre, inseamna sa fac un pas inapoi si a ne uita cum am ajuns in situatia asta. Cum am ajuns in situatia asta? Ce anume m-a determinat sa aleg acest job? Cum am crescut, ce s-a intamplat cu mine pe perioada cat am lucrat in acest loc? Ce nu mai este in regula, ce nu imi place? Am acelasi sistem de valori pe care il aveam cand m-am angajat sau s-a schimbat? Aceleasi intrebari ne putem pune in legatura cu o relatie, cu facultatea sau ce sa fac cu copilul. Sa ma duc in spate si sa disec toata situatia pentru a vedea cum am ajuns in acest conflict interior.
Acestea sunt schimbari de gradul unu. Recomandarea este sa nu facem schimbari de gradul 2, adica sa nu luam decizii sub impuls pana nu am analizat schimbarile de gradul unu, adica cele care s-au intamplat inaintea conflictului interior.
Va spuneam ca aceste conflicte sunt constiente sau mai putin constiente. Cele inconstiente sunt inaccesibile noua. Daca am putea sa avem acces la conflictele noastre inconstiente, nu ar mai fi inconstiente. Si stim ca noi nu stim ceea ce nu stim. Si atunci analiza, intelegerea acestor conflicte inconstiente se poate realiza doar alaturi de cineva care te insoteste in acest travaliu.
Semnul ca suntem intr-un conflict interior inconstient este simptomul. Cati dintre noi nu am trait migrene, insomnii, depresii, atacuri de panica, pierderea placerii de a face anumite lucruri, poate scaderi sau cresteri in greutate, fara sa stim de ce ni se intampla lucrurile acestea. Unii dintre noi poate am ajuns prin cabinetele medicale, ne facem o serie de investigatii si ni s-a spus ca totul este in regula, si totusi... lucrurile continua.
Deci ceea ce ne semnaleaza ca suntem intr-un conflict interior este adesea simptomul. Si daca ne uitam la simptom din perspectiva psihoterapiei pozitive, intelegem ca simptomele ne sunt aliati, pentru ca ele ne ajuta sa deschidem o usa  spre inconstientul nostru si sa intelegem ce se intampla acolo. Ce valori avem, ce norme ne ghideaza in viata, ce nevoi implinite sau mai putin implinite gasim acolo.
In terapie, psihoterapeutul pozitivist cauta unul sau mai multe conflicte interioare inconstiente.. Sunt conflicte in care nevoi ale noastre sunt contrapuse cu obligatii sau cu convingeri ale noastre. Probabil ca unii dintre dvs invidiati persoanele care par sa nu aiba nici un conflict interior, ei isi prelucreaza conflictele si capacitatile lor primare devin stabile si le folosesc in orice situatie indiferent ce se intampla in jurul lor, dar uneori nu este indreptatita aceasta invidie, pentru ca sunt persoane care nu au conflicte interioare pentru ca nu le traiesc, pentru ca nu-si dau voie sa intre in ele, pentru ca raman la suprafata lucrurilor fara  a ajunge la ei insisi realmente.
Daca a analiza trecutul, a analiza momentul in care am inceput sa dezvoltam conflictele interioare ati putea spune, pai cum? In loc de 2 alternative gasesc 7. Nu e mai greu sa aleg din 2 decat din 7 alternative? Raspunsul este nu. Analiza trecutului si a procesului prin care am trecut pana la aparitia conflictului interior defapt imi schimba perspectivele, imi da alternative, ma ajuta sa ma inteleg mai bine si astfel ajung sa-mi gasesc drumul spre iesirea din conflictul interior crescand si inteloegand mai multe lucruri despre mine.
Un alt aspect cu care as vrea sa ramaneti din aceasta postare este acela ca doar oamenii care au sisteme de valori foarte bine stabilite fac conflicte interioare. Atunci cand sistemul de valori nu este interiorizat, nu este propriu, nu este ancorat de noi insine, el nu se va opune nevoilor noastre imediate, el ne va lasa sa ne adaptam nevoilor si sa mergem foarte usor mai departe. In momentul in care intram intr-un conflict interior stim sigur ca avem un sistem de convingeri si de valori pe care il urmam. De asemenea, cand intram intr-u conflict interior stim sigur ca avem niste nevoi neimplinite. Si crescator este sa ne intelegem aceste nevoi si sa le implinim macar acum, in varianta adulta si prin asta sa ne oprientam mai mult asupra noastra si asupra nevoilor proprii. „A trai conflictele in cunostinta de cauza, desi poate fi dureros – si stim ca in viata durerea este inevitabila, suferinta este optionala, poate avea un avantaj inestimabil. Cu cat mai mult ne vom infrunta propriile noastre conflicte si vom cauta propriile noastre solutii si resurse, cu atat vom castiga mai multa libertate interioara si putere”.
Asadar, sper ca veti retine in final, cateva lucruri pe care le voi si repeta:
1.      Nu putem separa corpul de minte si/sau suflet, intre ele exista o legatura stransa si afectarea une parti din aceasta triada va duce la dezechilibrarea celorlalte doua
2.      Durerea este inevitabila, suferinta este o optiune
3.      A ne contine emotiile inseamna o crestere mult mai importanta decat rezolvarea emotiilor proprii
4.      O decizie asumata este si sa nu iei nicio decizie
5.      Analiza conflictelor inconştiente are nevoie de insotitor
6.      Daca dam foarte tare din picioare sa stam la suprafata ne vom scufunda cu siguranta, dar daca ne lasam putin sa ne scufundam, vom invata sa stam la suprafata.
Va asteptam cu drag la Colibita....



tehnici de relaxare si meditatie

Autocunoastere si dezvoltare personala