Poate multi va intrebati cum asta? O detoxifiere
a corpului inteleg, dar detoxifierea mintii, a sufletului? Este exact asa... si
ca sa va conving ca una fara alta nu se poate, o sa va rog sa va maginati fiinta
umana sub forma unui car tras de cai(o trasura):
* Trasura – reprezinta corpul
fizic.
* Caii care trag trasura – reprezinta mintea.
* iar Vizitiul
(cel care conduce trasura) reprezinta sufletul.
Astfel ca, orice dezechilibru ar aparea la vizitiu(suflet),
va avea repercusiuni atat asupa cailor cat si a trasurii (coarpul fizic). Dar
si dezechilibrele aparute la cai sau la trasura pot avea reprercusiuni asupra
vizitiului. Asadar nivele: fizic, mental si spiritual, nu numai ca sunt
interconectate, ele sunt si interdependente – adica orice dezechilibru la unul
din ele, va produce invevitabil dezechilibre si la celelalte nivele.
Iata
de ce, echipa Kaula Spa intelege sa abordeze holistic detoxifierea.
In
continuare, o sa va vorbesc despre conflicte si resurse, o tema pe care o
abordez de regula in cadrul taberelor de la Colibita. Poate o sa fiti iarasi
intrigati la vederea unei astfel de asocieri conflicte = resurse,
deoarece multi dintre noi am invatat inca de mici ca e bine sa ne ferim de conflicte.
Inainte
de a va arata cum pot fi conflictele noastre, resurse de dezvoltare si cum ne pot potenta cresterea, mai intai am sa
va explic cateva concepte necesare intelegerii perspective asupra conflictului.
In formarea pe care eu am dobandit-o sub directa indrumare a Gabrielei Hum, cea
de psihoterapie pozitiva – scoala germana de la Wiesbaden, al carei fondator
este profesorul Nossarat Peseskhian – am invatat ca intre client si noi –
psihoterapeutii nu sta doar boala, doar simptomul, problema sau diagnosticul,
ci stau si o serie de resurse pe care clientul le aduce cu el si care le
mobilizeaza in situatia prin care trece.
Aici vorbim
despre asanumitele capacitati primare pe care fiecare dintre noi le avem - timp, rabdare, contact, si pana la resursele
pe care le aduce clientul cand se adreseaza unui psihoterapeut, in special
curajul de a vorbi cu cineva necunoscut poate pentru prima data in viata lui, despre
problemele cu care se confrunta.
Aceste
capacitati le impartim in psihoterapia pozitiva, in doua mari categorii: pe de
o parte sunt acele capacitati pe care le dezvoltam in primii ani de viata – in
primii trei ani, aici vorbim despre capacitatile primare de tip rabdare, contact,
iubire, pe care le dezvoltam din relatiile cu persoanele semnificative prin
modelare, iar dupa trei ani, dezvoltam al doilea set de capacitati,
capacitatile secundare, care sunt legate mai degraba de normele sociale
specifice culturii si societatii in care traim. Aici vorbim despre politete,
fidelitate, punctualitate, chibzuinta,
dreptate, sinceritate, etc. Ce este important este ca pe parcursul vieţii,
invarea capacitatilor secundare adesea este conditionata de capacitati primare.
Adesea invatam ca putem fi iubiti, putem fi acceptati, ca ceilalti ne ofera
timp sau rabdare numai daca .... „daca
esti cuminte – adica supus, daca esti politicos, daca ai note mari, daca esti
sincer, ordonat,...” Lucrurile acestea rareori se invata verbal, in mod direct,
in sensul ca mama ne spune direct „daca esti cuminte, mama te iubeste”, nu,
mama arata lucrurile acestea.
Genul acesta
de conflicte, numite in psihoterapia pozitiva conflicte de baza, le invatam
indirect, din gesturi, din comportamente, din atitudini care adeseori ne scapa
nivelului constient, le facem automat, pentru ca la randul nostru ca parinti ,
noi am avut niste parinti care ne-au invatat anumite lucruri. Vreau sa va spun
ca aceste conflicte de baza nu sunt ceva rau, nu vreau sa le luati ca fiind
ceva de nedorit, dimpotriva, daca stam sa ne gandim la noi, la adultii de acum,
cred ca fiecare dintre noi are cel putin un conflict de baza care sta la baza a
ceea ce am devenit. Si asa ajungem sa
intelegem cum anume conflictele noastre si nu oricare ci conflictele noastre
interioare, adica cele in care sunt implicate aceste capacitati, ne pot ajuta
sa ne descoperim, sa ne dezvoltam si sa ne schimbam. Ele sunt defapt batalii
intre doua zone din interiorul nostru. Intre ceea ce in psihologie numim
supraeu locul unde stau credintele,
valorile, normele noastre sociale si o alta zona pe care noi psihologii o numim
id, unde gasim nevoile noastre, dorintele si impulsurile noastre. Momentul in
care traim un conflict interior este momentul in care fie o convingere – adica
ceea ce trebuie sa fac, se lupta cu o nevoie – adica ceea ce vreau sa fac, fie
cand am doua convingeri in conflict, trebuie sa fac si am doua optiuni de
trebuie, dar cele doua nu sunt pe aceeasi linie, fie cand am doua impulsuri sau
doua nevoi in conflict, adica cand vreau sa fac doua lucuri opuse.
Tot despre
conflicte trebuie sa va spun ca avem unele conflicte care raman la nivel
constient, la care avem acces constient si din care tendinta noastra este sa
iesim foarte repede. Asta deoarece creierul uman are o caracteristica speciala
- ii place sa mentina homeostazia. Adica nimic din ceea ce este inconfortabil
sau ambiguu nu este de dorit pentru creierul nostru , asa ca in momentul in
care traim o situatie neplacuta sau ambigua, tendinta este sa luam o decizie,
sa facem ceva. Aici avem 3 optiuni de obicei:
-
O optiune este sa
alegem varianta care este cea mai confortabila. Intre risc si o situatie
ambigua, creierul va alege riscul. Riscul inseamna ca stiu ce consecinte are
decizia mea, unele sunt pozitive, altele sunt negative, dar le stiu si mi le
asum. Intr-o situatie ambigua, unele aspecte ale deciziei mele le cunosc, le
pot anticipa, dar nu pe toate, unele nu le cunosc. Ori creierul tinde sa aleaga
riscul si mai putin ambiguitatea. Deci cand ma aflu intr-un conflict interior,
traiesc emotii negative, iar creierul ma va impinge sa i-au o decizie, sa fac ceva
care poate sa presupuna risc, dar cat de putina ambiguitate.
-
O alta alternativa
este sa aman si sa spun „nu am destule informatii, mai adun niste informatii si
vad pe urma, pentru a putea lua o decizie perfecta. Cred ca cu totii sunteti de
acord ca nu exista o decizie perfecta. Dar amanarea este o alternativa.
-
O a treia
alternativa este renuntarea. Desi renuntarea si alegerea par a fi 2 lucruri
asemanatoare ele defapt sunt foarte diferite. Pentru ca in momentul in care ale
imi asum, in momentul in care renunt, din 2 alternative renunt la una si raman
cu cealalta. In mintea mea tendinta va fi mereu sa compar ceea ce am ales cu
ceeea ce am renuntat si in loc sa-mi traiesc alegerea, voi trai in permanenta
cu sentimentul de pierdere al variantei lo care am renuntat.
Conflictele interioare constiente se finalizează cu una
dintre cele 3 variante: alegem, amanam sau renuntam. Sunt minunate variantele
acestea, adica sunt situatii in viata in care suntem nevoiti sa alegem, sa
amanam sau sa alegem. Dificultatile apar in momentul in care viata noastra este
condusa de una dintre variantele acestea. In momentul in care una dintre aceste
variante devine pattern de functionare, iar o alta situatie dificila apare in
momentul in care jonglam flexibil cu cele 3 variante, dar alegem sub impuls,
alegem varianta care ne este cea mai la indemana, fara nici o analiza
prealabila.
Unul dintre motivele pentru care avem tendinta de a
decide foarte repede intr-un conflict interior este faptul ca nu reusim sa ne
continem propriile emotii negative. A ne
anestezia emotiile negative este egal cu a ne anestezia emotional total. Pentru
ca nu exista alternativa de a nu vrea sa simti tristetea, ingrijorarea, teama,
dezgustul si sa simti bucuria, fericirea, placerea. Exista doar varianta in
care imi anesteziez toate emotiile, pornind de la cele negative, sau varianta
in care ma las sa le traiesc, indiferent cum sunt ele.
Situatia conflictelor constiente ne aduce in fata noastra
2 aspecte:
-
putem sa ne lasam
conflictele sa ne traiasca ele pe noi – adica sa reactionam sub impuls, sa luam
decizii repede, sa traim la suprafata lucrurilor fiind focusati strict pe
rezultate,
-
sau putem alege
cealalata varianta, care este mult mai crescatoare, cea de a ne trai noi
conflictele , de a fi noi cei care traim conflictele si nu sa le lasam sa ne
traiasca ele pe noi. In aceasta a doua varianta ceea ce avem de facut este sa
ne continem emotiile, adica sa devenim constienti ca o emotie negativa traita
are in spate un conflict interior, si sa decidem sa nu luam nici o decizie. Sa
ne straduim sa ne ducem in spate si sa cautam momentul in care au inceput sa se
adune lucrurile si sa ne impinga spre un conflict interior, sa intelegem ce
resurse si ce capacitati sunt implicate in acest proces.
Iata cateva
exemple de conflicte interioare cotidiene: sa-mi duc copilul la cresa sau sa
mai stau un an acasa, sa ma duc la facultatea X care nu-mi place dar e fara
taxa sau sa ma duc la facultatea Y care imi place dar e cu taxa, sa divortez ca
sa-mi fie mine bine sau sa raman in casnicie ca sa le fie bine copiilor, sa ma
duc la un job sau altul, sa-mi schimb job-ul sau sa raman. Astfel de situatii
ne pun intr-un conflict interior si ne pun in situatia de a avea de ales dintre
2 alternative din care nici una dintre ele nu este variata care sa ne faca sa
ne simtim convinsi ca am facut alegerea ideala.
Acum ce
inseamna sa ma duc in spate? A nu ne lasa traiti de conflictele noastre, inseamna
sa fac un pas inapoi si a ne uita cum am ajuns in situatia asta. Cum am ajuns
in situatia asta? Ce anume m-a determinat sa aleg acest job? Cum am crescut, ce
s-a intamplat cu mine pe perioada cat am lucrat in acest loc? Ce nu mai este in
regula, ce nu imi place? Am acelasi sistem de valori pe care il aveam cand m-am
angajat sau s-a schimbat? Aceleasi intrebari ne putem pune in legatura cu o
relatie, cu facultatea sau ce sa fac cu copilul. Sa ma duc in spate si sa disec
toata situatia pentru a vedea cum am ajuns in acest conflict interior.
Acestea sunt
schimbari de gradul unu. Recomandarea este sa nu facem schimbari de gradul 2,
adica sa nu luam decizii sub impuls pana nu am analizat schimbarile de gradul
unu, adica cele care s-au intamplat inaintea conflictului interior.
Va spuneam
ca aceste conflicte sunt constiente sau mai putin constiente. Cele inconstiente
sunt inaccesibile noua. Daca am putea sa avem acces la conflictele noastre
inconstiente, nu ar mai fi inconstiente. Si stim ca noi nu stim ceea ce nu
stim. Si atunci analiza, intelegerea acestor conflicte inconstiente se poate
realiza doar alaturi de cineva care te insoteste in acest travaliu.
Semnul ca
suntem intr-un conflict interior inconstient este simptomul. Cati dintre noi nu
am trait migrene, insomnii, depresii, atacuri de panica, pierderea placerii de
a face anumite lucruri, poate scaderi sau cresteri in greutate, fara sa stim de
ce ni se intampla lucrurile acestea. Unii dintre noi poate am ajuns prin
cabinetele medicale, ne facem o serie de investigatii si ni s-a spus ca totul
este in regula, si totusi... lucrurile continua.
Deci ceea ce
ne semnaleaza ca suntem intr-un conflict interior este adesea simptomul. Si
daca ne uitam la simptom din perspectiva psihoterapiei pozitive, intelegem ca
simptomele ne sunt aliati, pentru ca ele ne ajuta sa deschidem o usa spre inconstientul nostru si sa intelegem ce
se intampla acolo. Ce valori avem, ce norme ne ghideaza in viata, ce nevoi implinite
sau mai putin implinite gasim acolo.
In terapie,
psihoterapeutul pozitivist cauta unul sau mai multe conflicte interioare
inconstiente.. Sunt conflicte in care nevoi ale noastre sunt contrapuse cu
obligatii sau cu convingeri ale noastre. Probabil ca unii dintre dvs invidiati
persoanele care par sa nu aiba nici un conflict interior, ei isi prelucreaza
conflictele si capacitatile lor primare devin stabile si le folosesc in orice
situatie indiferent ce se intampla in jurul lor, dar uneori nu este
indreptatita aceasta invidie, pentru ca sunt persoane care nu au conflicte
interioare pentru ca nu le traiesc, pentru ca nu-si dau voie sa intre in ele,
pentru ca raman la suprafata lucrurilor fara
a ajunge la ei insisi realmente.
Daca a
analiza trecutul, a analiza momentul in care am inceput sa dezvoltam
conflictele interioare ati putea spune, pai cum? In loc de 2 alternative gasesc
7. Nu e mai greu sa aleg din 2 decat din 7 alternative? Raspunsul este nu.
Analiza trecutului si a procesului prin care am trecut pana la aparitia
conflictului interior defapt imi schimba perspectivele, imi da alternative, ma
ajuta sa ma inteleg mai bine si astfel ajung sa-mi gasesc drumul spre iesirea
din conflictul interior crescand si inteloegand mai multe lucruri despre mine.
Un alt
aspect cu care as vrea sa ramaneti din aceasta postare este acela ca doar oamenii
care au sisteme de valori foarte bine stabilite fac conflicte interioare.
Atunci cand sistemul de valori nu este interiorizat, nu este propriu, nu este
ancorat de noi insine, el nu se va opune nevoilor noastre imediate, el ne va
lasa sa ne adaptam nevoilor si sa mergem foarte usor mai departe. In momentul
in care intram intr-un conflict interior stim sigur ca avem un sistem de
convingeri si de valori pe care il urmam. De asemenea, cand intram intr-u
conflict interior stim sigur ca avem niste nevoi neimplinite. Si crescator este
sa ne intelegem aceste nevoi si sa le implinim macar acum, in varianta adulta
si prin asta sa ne oprientam mai mult asupra noastra si asupra nevoilor
proprii. „A trai conflictele in cunostinta de cauza, desi poate fi dureros – si
stim ca in viata durerea este inevitabila, suferinta este optionala, poate avea
un avantaj inestimabil. Cu cat mai mult ne vom infrunta propriile noastre conflicte
si vom cauta propriile noastre solutii si resurse, cu atat vom castiga mai
multa libertate interioara si putere”.
Asadar, sper ca veti retine in final, cateva
lucruri pe care le voi si repeta:
1.
Nu putem separa corpul de minte si/sau suflet, intre
ele exista o legatura stransa si afectarea une parti din aceasta triada va duce
la dezechilibrarea celorlalte doua
2.
Durerea este inevitabila, suferinta este o optiune
3.
A ne contine emotiile inseamna o crestere mult mai
importanta decat rezolvarea emotiilor proprii
4.
O decizie asumata este si sa nu iei nicio decizie
5.
Analiza conflictelor inconştiente are nevoie de
insotitor
6.
Daca dam foarte tare din picioare sa stam la suprafata
ne vom scufunda cu siguranta, dar daca ne lasam putin sa ne scufundam, vom
invata sa stam la suprafata.
Va asteptam cu drag la Colibita....
 |
| tehnici de relaxare si meditatie |
 |
| Autocunoastere si dezvoltare personala |
